Atunci când ne întâlnim cu un copil și familia sa pentru o evaluare senzorială, urmărim să înțelegem în ce mod folosește în prezent simțurile pentru a funcționa în viața de zi cu zi, pentru a participa la activități și a interacționa cu ceilalți. Asta înseamnă că nu vrem să vedem doar dacă există stimuli care îi produc disconfort sau unii pe care îi preferă și îi caută, ci mult mai mult decât atât.

Pornim de la ideea că orice comportament al copilului ne transmite un semnal. Observăm comportamentele copilului în sala de terapie și cerem informații de la părinți, privind reacțiile copilului la diverși stimuli, modul cum explorează, cum se joacă, cum interacționează, ce soluții găsește pentru a rezolva o problemă, cum își folosește abilitățile, cum reacționează la o reușită sau la o frustrare, dacă și când apare suprastimularea, cum reușește să gestioneze stimuli multipli etc.